Sănătatea minţii
Copiii cu o bună sănătate mintală sunt capabili să obțină și să mențină o funcționare psihologică și socială optimă și o stare de bine. Ei au simț al propriei identități și valori, o familie sănătoasă, relații cu semenii și abilitatea de a învăța, de a fi productivi și capacitatea de a aborda provocările dezvoltării și de a utiliza resursele culturale pentru a maximiza creșterea. Mai mult, o bună sănătate mentală a copiilor este crucială pentru activitățile lor sociale și participarea lor economică. (sursa: Organizația Mondială a Sănătății)
Ca noi toți, copilul este o ființă bio-psiho-socială și multe dintre suferințele ce apar în dezvoltarea sa biologică și psihologică pot fi ameliorate sau rezolvate în mediul social. Prima comunitate din care el face parte este familia, iar următoarea este școala.
Atât în familie cât și la școală copilul are nevoie să simtă că aparține și că este semnificativ (că are un rol). Când aceste nevoi psihologice de bază nu îi sunt împlinite le va obține prin comportamente nedorite, problematice pentru el și pentru ceilalți.
Spre deosebire de adulți copilul, deși are rațiune și creativitate, nu are experiențe. Iar pentru a fi independent, a avea o stimă de sine bună și a fi cooperant în grup, are nevoie de oportunități de creștere. Nu toți copii au parte de un mediu familial sau școlar armonios, stimulativ, sigur, dar pot crește atâta timp cât cineva îi privește cu drag, cu încredere și le oferă oportunități.
Astfel, în primul rând, copilul are nevoie să îi zâmbiţi cu drag și să îl invitați să se conecteze cu ceilalți (așa va simți că aparține), să contribuie (se va simți capabil), să conteze (va simți că e semnificativ) și să aibă curaj (simte că poate face față).
Încurajarea - copilul are nevoie de cuvinte care să îi confirme faptele. Regula este: încurajează fapta, nu făptașul. Astfel, în loc să îi spuneţi unui copil că e frumos, deștept, îi spuneţi că a făcut un lucru bun, că apreciaţi inițiativa lui.
Folosiţi consecința logică și nu pedeapsa. Diferența între cele două e dată de trei caracteristici: reacția adultului trebuie să fie pe un ton calm, să fie legată de faptă și să fie rezonabilă.
Ca adult e bine să știţi că fricile dumneavoastră, anxietățile, sunt simțite, percepute de copil care adesea este copleșit și neajutorat, uneori chiar disperat și nu poate vorbi despre asta. Este recomandabil ca dumneavoastră, adultul, să rămâneţi cât mai puțin în contact cu știrile care vă anxietează, să trageţi aer în piept, să vă relaxaţi înainte de întâlnirea cu copiii. Măsurile de protecție trebuie comunicate firesc, sub formă de joc, acompaniate de cântecele sau ritmuri muzicale.
Să învățăm despre emoții
Emoțiile negative
Începerea şcolii este însoţită de emoţii puternice, inclusiv de emoții negative precum stresul, frica sau tristeţea legată de despărţirea de părinți. De aceea, este bine să vorbim cu copiii despre emoţiile trăite, să analizăm sursele lor şi să concepem împreună modurile în care să facem faţă acestora.
1. E bine de încercat cu copiii numirea stărilor şi a emoţiilor trăite. Astfel, elevii pot să le
gestioneze mai bine, pentru că acest lucru le dă ocazia să se oprească şi să se autoobserve. De asemenea, copiii pot conștientiza care sunt propriile lor reacţii în anumite situaţii şi pot învăţa să se cunoască pe sine şi necesităţile care nu au fost satisfăcute într-un anumit moment. Acest lucru le permite deţinerea unui control mai mare asupra emoţiilor trăite şi îi determină să vorbească despre ele, oferind celor din jur şansa de a înţelege mai bine ce trăieşte copilul respectiv.
2. Este important ca, atunci când vorbim despre emoţiile copilului, să nu comunicăm informațiile acestea ca fiind certitudini. Se recomandă formularea unor mesaje de presupunere şi indicarea denumirii emoţiei şi a posibilei cauze care a provocat-o. De exemplu: „Probabil că ești supărat pentru că Matei ţi-a luat penarul”.
3.Copiii trebuie învăţaţi să-şi împărtăşească trăirile lor cu adulţii atunci când ceva îi nelinişteşte, nu să „ţină” în ei.
Empatia
Copiii au foarte des dificultăţi cu modul de reacţie la diversitate sau la situaţiile în care cineva nu este de acord cu ei. Aceştia nu au capacitatea deplină să reacţioneze adecvat atunci când
cineva îşi exprimă o opinie distinctă faţă de restul clasei sau când cineva este diferit faţă de ceilalți colegi. Atunci apar comportamente care îi pot stânjeni sau ridiculiza pe alţii.
În învăţarea toleranţei la diversitate, un rol ajutător îl are empatia şi abilitatea recunoaşterii
emoţiilor altora. Acest lucru permite crearea siguranţei psihice în grup.
Ce este de fapt empatia?
„Empatia” vine de la grecescul „empátheia”, care înseamnă suferinţă. În psihologie, empatia
este capacitatea de a observa şi compătimi stările emoţionale ale altor persoane; este sensibilitatea faţă de sentimentele altora şi abilitatea de transpunere în situaţia lor. Persoanele empatice sunt mai puţin agresive, se descurcă mai bine în situaţiile confl ictuale şi nu apelează la soluţionarea prin forţă.
Realitatea este că avem un nivel de empatie diferit. De aceea, și copiii dintr-o clasă sunt
diferiți. Cauzele sunt factorii determinanţi ai personalităţii, dar şi modelele cu care au interacţionat în copilărie şi în viaţa de zi cu zi.
Îmbucurător este totuşi că empatia poate fi stimulată şi exersată, iar prezenţa într-o grupă
de aceeaşi vârstă, în clasă, este o ocazie excelentă. Este bine să le stimulăm empatia copiilor
pentru că persoanele empatice sunt mai conştiente de propriile emoţii şi le gestionează mai bine.
Este important ca învăţătorul să fi e un exemplu, să manifeste empatie în abordarea elevilor şi în transmiterea mesajelor către aceştia. De exemplu: „Povesteşte-mi despre asta, pentru că vreau să te înţeleg mai bine”, „Te înţeleg”, „Îmi închipui că asta trebuie să fi e pentru tine…”. La însuşirea de a fi amabil, foarte mult contribuie empatia, adică abilitatea de a percepe ceea ce simt alţii.
Acest lucru este util atunci când dorim să înveselim pe cineva sau să-l ajutam. În acelaşi timp,
este important să analizăm dacă modul în care ne comportăm poate face rău cuiva, să ne gândim ce poate simţi o altă persoană într-o anumită situaţie.
Sănătatea corpului
Igiena personală. Cum ne păstrăm corpul curat și sănătos.
Igiena personală este unul dintre aspectele importante ale vieții fiecăruia dintre noi. Un corp bine îngrijit înseamnă nu doar un corp curat ci și unul care este ținut departe de microbi și, implicit, de boli. Încă de mici, este important să aflăm că igiena corectă este vitală pentru noi ca indivizi precum și pentru comunitatea din care facem parte.
Prin igiena corectă înțelegem o serie de reguli și acțiuni care previn îmbolnăvirea și răspândirea bolilor. Igiena corectă se aplică și atunci când ești bolnav dar și când trebuie să te ferești de boală. Există o serie de boli numite ”virale”, cauzate de virusuri, care se pot răspândi foarte ușor. Din această categorie fac parte gripa, hepatita, gastroenterita, varicela etc. Aceste boli sunt răspândite prin:
• Tuse sau strănut
• Mâinile murdare sau care nu au fost curățate corespunzător și care ating fie propriul corp, fie obiecte care vor intra în contact cu alte persoane (clanțe, mânere, pahare, pixuri etc).
Copiii trebuie să îşi însuşească urmatoarele reguli simple pentru a preveni răspândirea microbilor:
• Acoperă gura și nasul cu un șervețel atunci când tușești sau strănuți!
• Folosește un șervețel atunci când îți sufli nasul!.
• Aruncă imediat șervețelul folosit în coșul de gunoi.
• Dacă nu ai șervețel, tușește / strănută în partea superioară a brațului sau în cot. NU în mâini și nici pe palme!
• Spală-te pe mâini după ce ai tușit, strănutat sau ți-ai suflat nasul!
• Spală-te cu apă și săpun! Dacă nu le ai la dispoziție, folosește dezinfectant de mâini pe bază de alcool!
• Evită atingerea ochilor, nasului sau a gurii dacă nu ai mâinile proaspăt spălate!
• Evită contactul apropiat cu bolnavii!
• Dacă tu ești bolnav, păstrează distanța față de ceilalți oameni pentru a nu transmite microbii. Și respectă regulile de mai sus atunci când strănuți sau tușești!
• Stai acasă dacă ești bolnav. În felul acesta vei opri transmiterea microbilor către oamenii sănătoși și vei preveni răspândirea bolii.
CÂND E NECESAR SĂ TE SPELI PE MÂINI?
• Înainte, în timpul și după prepararea alimentelor
• Înainte de a consuma alimente
• După folosirea toaletei
• După ce ți-ai suflat nasul, ai tușit sau ai strănutat
• După atingerea unui animal
• După atingerea gunoiului
ALTE REGULI DE IGIENĂ
o Spală-ți zilnic corpul!
o Spală-te pe dinți de două ori pe zi, dimineața și seara, înainte de culcare!
o Păstrează-ți unghiile curate, taie-le și curăță-le regulat!
o Îmbracă zilnic haine curate!
Recomandare!
Acordați 20 minute temei Igiena minţii şi a corpului și explicaţi elevilor informațiile de mai sus. După aceea, recomandați elevilor să rezolve activitățile pregătite în sectiunea Pentru elevi.
Succes!